Din ceea ce erecția dispare în timpul pasului

I Morţii şi viii Forţele care puterea erecției gândului afectează viaţa, influenţele care ne formează şi ne modelează adeseori se aseamănă I Morţii şi viii Forţele care ne afectează viaţa, influenţele care ne formează şi ne modelează adeseori se aseamănă cu nişte şoapte într-o încăpere îndepărtată, şoapte ce nu se lasă descifrate şi sunt extrem de greu de sesizat.

Ferestrele zăngăneau în ramele lor. Clopoţeii de vânt din curţile interioare zornăiau, deşi nu era nici urmă de vânt. În câteva case vasele căzură de pe rafturi. La ora de vârf a dimineţii postul de ştiri KFWB deschise seria ştirilor anunţând cutremurul.

Acesta atinsese gradul 4,8 pe scara Richter. Spre sfârşitul orei de vârf, KFWB trecu ştirea pe locul trei, după relatarea despre exploziile unor bombe de sorginte teroristă la Roma şi anunţarea coliziunii a cinci maşini pe Santa Monica Freeway. În definitiv, nu se prăbuşise nici o clădire. Până la amiază numai câţiva locuitori ai oraşului Los Angeles dintre care majoritatea mutaţi pe Coasta de Vest în cursul ultimului an mai consacrau evenimentului un minut din timpul conversaţiei de la masa de prânz.

Bărbatul din furgoneta Dodge de culoare fumurie nici nu simţise cutremurul. Când pământul începuse să se zguduie, el se găsea la marginea de nord-vest a oraşului şi rula spre sud pe San Diego Freeway.

Cum într-un vehicul în mers nu se pot sesiza decât mişcările mai violente ale pământului, bărbatul nu simţi nimic, dar în momentul în care opri să ia micul dejun la un bufet auzi pe unul dintre consumatori vorbind despre cele întâmplate. Din prima clipă înţelese că acel cutremur era un semn numai de el ştiut. Semn trimis fie ca să-l încredinţeze că misiunea lui în Los Angeles va fi încununată de succes, fie ca să-l prevină că va da greş.

Dar care din cele două mesaje era ascuns în acest semn? În timp ce mânca, chibzui asupra întrebării. Era un bărbat vânjos — un metru optzeci înălţime, o sută cincisprezece kilograme, numai muşchi — şi îi luă mai mult de o oră şi jumătate ca să-şi termine prânzul.

Începu cu două ouă, costiţă, cartofi prăjiţi ţărăneşti, pâine prăjită şi un pahar de lapte. Mesteca încet, metodic, fără să-şi ia ochii de la mâncare, parcă hipnotizat de ea.

Plante medicinale pentru a îmbunătăți erecția masculină

După ce termină de golit prima farfurie, comandă o cel mai mare cocoș în timpul erecției înaltă de clătite şi iarăşi lapte. După clătite, mâncă o omletă cu brânză şi trei bucăţi de slănină canadiană, altă porţie de pâine prăjită şi suc de portocale.

Înainte de a comanda şi ultima porţie de mic dejun, deja ajunsese subiect de din ceea ce erecția dispare în timpul pasului la bucătărie.

Chelneriţa care-l servea era o roşcată glumeaţă pe nume Helen, dar fiecare dintre celelalte chelneriţe îşi găsise un motiv ca să treacă pe lângă masa lui şi să-l privească mai îndeaproape. Bărbatul era conştient de interesul manifestat de ele, însă puţin îi păsa. Bărbatul ridică privirea şi-i adresă un zâmbet de gheaţă.

Calaméo - Soapte - Dean Koontz

Deşi era prima oară când punea piciorul în acel local şi o cunoscuse pe Helen cu numai o oră şi jumătate în urmă, ştia exact ce avea ea să spună.

Auzise aceleaşi vorbe de sute de ori până atunci. Fata chicoti stingherită, privindu-l fix cu ochii ei albaştri. Chelneriţa rămase în dreptul separeului, sprijinindu-şi un şold de muchia mesei, puţin aplecată în faţă, dându-i a înţelege destul de limpede că ar putea fi disponibilă.

Continuând să zâmbească, bărbatul se întrebă cum era femeia aceea la pat. Se imagină posedând-o, pătrunzând-o, apoi prinzându-i gâtul cu degetele şi strângând din ce în ce mai tare, până când obrazul ei devenea stacojiu şi ochii începeau să-i iasă din orbite. Ea îl privi fix, încercând să-şi dea seama ce era în mintea lui, parcă întrebându-se dacă bărbatul din faţa ei îşi satisfăcea toate poftele cu aceeaşi convingere ca pofta de mâncare.

Fata avea un gât delicat şi graţios. Bărbatul ştia că i l-ar fi putut frânge ca pe o crenguţă uscată, şi gândul acesta îl încălzi pe dinăuntru şi-l înveseli. Bărbatul purta o cămaşă cu mâneci scurte, şi fata îşi puse arătătorul pe braţul lui gol.

Cred că, la câtă energie consumi, oricât ai mânca, totul dimensiunea penisului 20cm transformă în muşchi. Dar e vorba şi de metabolism. Fire nervoasă? Pun prinsoare că nimic nu te poate face să-ţi pierzi cumpătul, îl contrazise ea.

Era o femeie atrăgătoare, în vârstă de vreo treizeci de ani, cu zece ani mai tânără decât el, şi bărbatul se gândi că o putea avea, dacă îşi punea în gând.

Probabil ar fi fost nevoie s-o curteze puţin, dar nu prea mult, doar atât cât s-o convingă că fusese luată pe sus, cum se întâmplase cu Rhett şi Scarlet, şi trântită în pat împotriva voinţei ei. Fireşte, dacă ar fi făcut dragoste, ar fi fost nevoit s-o ucidă după aceea.

Ar fi fost nevoit să-i înfigă un cuţit în sânii ei frumoşi sau să-i taie gâtul, or el nu dorea să facă aşa ceva. Fata nu merita să se neliniştească sau să rişte din pricina ei. Pur şi simplu, nu era genul lui, el nu ucidea roşcate.

Îi lăsă un bacşiş bun, plăti consumaţia la casa de lângă uşă şi părăsi localul. După aerul condiţionat din bufet, arşiţa de septembrie îl lovi în faţă ca o pernă îndesată peste nări. Se îndreptă spre furgoneta Dodge, conştient că Helen îl urmărea cu privirea, însă nu întoarse capul. Plecând de la local, opri la un centru comercial şi-şi lăsă maşina într-un colţ al uriaşului spaţiu de parcare, la umbra unui curmal, cât mai departe de clădirea magazinului.

Se duse în spatele furgonetei, trase deoparte un paravan de bambus care separa locul şoferului de spaţiul destinat încărcăturii şi se întinse pe o saltea groasă şi zdrenţuită, prea scurtă pentru el. Condusese toată noaptea, fără nici o pauză, venind de la St.

Helena, din ţinutul podgoriilor. Acum, că mâncase un mic dejun copios, se simţea toropit de oboseală. Patru ore mai târziu se trezi dintr-un vis urât. Transpirat, scuturat de fiori de gheaţă, fierbinte şi rece în acelaşi timp, se ţinea cu o mână de saltea, în timp ce cu cealaltă lovea aerul de jur împrejur.

Încercă să ţipe, dar glasul îi murise în gâtlej. Nu reuşi să scoată decât un sunet uscat şi chinuit. La început nu-şi dădu seama unde se găsea. Partea din spate a furgonetei era cufundată în întuneric, cu excepţia a trei raze palide de lumină strecurate prin despicăturile înguste ale paravanului de bambus.

Aerul era cald şi irespirabil. Se săltă în capul oaselor, pipăi metalul cu o mână, scrută printre pleoapele îngustate puţinul care putea fi desluşit prin întuneric şi, treptat, începu să distingă obiectele din jur.

Dezbatere iasiservicii.ro: Povesteste-ne cum a fost Armata ta - Hotnews Mobile

Când, folosind un inel de penis cele din urmă, îşi dădu seama că se găsea în furgonetă, se destinse şi se prăbuşi din nou pe saltea. Încercă să-şi amintească în ce constase coşmarul, dar fără succes.

Nu era nimic neobişnuit. De când se ştia, aproape în fiecare noapte suferea de vise îngrozitoare, din care se trezea înspăimântat, cu buzele uscate, cu inima bătând să-i spargă pieptul. Însă niciodată nu reuşea să-şi aducă aminte ce anume îl îngrozise atât de mult.

Deşi acum ştia unde se află, întunericul îl făcea să nu se simtă în largul lui. Continua să audă mişcare în întuneric, sunete înăbuşite de paşi grăbiţi, care făceau să i se zbârlească părul pe ceafă, deşi ştia că totul era doar în închipuirea lui.

Ridică paravanul de bambus şi clipi des câteva secunde, până când ochii i se obişnuiră cu lumina.

Din ceea ce erecția dispare în timpul pasului un vraf de cârpe aruncate pe podeaua maşinii, lângă saltea. Legătura era prinsă cu o sfoară de culoare închisă. Lărgi nodul şi despături cârpele moi la pipăit, patru la număr, înfăşurate una în cealaltă. Între toate acele cârpe se vedeau două cuţite mari. Amândouă foarte bine ascuţite. Îi luase mult timp până când ascuţise, cu grijă, lamele graţios îngustate către capete.

Luă unul din ele şi trăi un sentiment ciudat şi minunat, ca şi cum ar fi fost cuţitul unui vrăjitor, încărcat de o putere magică, putere care acum se transmitea asupra lui.

Din spatele cortinei roz

Soarele de după-amiază se ascunsese în spatele umbrei palmierului sub care îşi parcase furgoneta Dodge. Acum lumina se revărsa prin parbriz, peste umărul lui, oprindu-se pe oţelul ca de gheaţă.

Lama ascuţită ca briciul fulgeră cu o sclipire rece. Privi ţintă lama şi buzele lui subţiri schiţară un surâs. Cu tot coşmarul, odihna îi prinsese foarte bine. Se simţea refăcut şi încrezător. Era absolut convins că cutremurul din acea dimineaţă era un semn că îi va merge bine la Los Angeles.