Ți se pare important ce ai citit?

Penis în slavona bisericească veche

Indiferent ce vor spune arheologii, etnologii şi istoricii culturii, pictura aceea de la Lascaux, grota din sudul Franţei, cea cu vânătorul răsturnat de bizon, amândoi răniți de moarte și cu o pasăre înfiptă pe un băț lângă ei, ne prezintă primul rebus din istorie, iar acesta e licenţios… exact aşa cum ne-am aştepta, cultura reală, tribală, vie, populară fiind întotdeauna pornografică.

“Pula” de la Lascaux şi toate măscările moștenite de noi de la bădica Traian…

Pictat pe peretele peşterii din Lascaux, rebusul ne arată un vânător preistoric gol, care a eşuat mortal la vânătoarea de bizoni. Monumentalului zimbru străpuns de lancea lui îi atârnă maţele, însă fiara a avut suficientă penis în slavona bisericească veche şi ură animalică pentru a-l străpunge şi ucide la rândul ei pe vânător.

Lângă vânătorul muribund e înfipt, cum ni s-a spus întotdeauna, totemul acestuia: o pasăre pe un băţ… Oare? Se vede că domnii etnografi și antropologi n-au mers niciodată goi la vânătoare. Cine s-ar duce să încolțească primejdioşi bizoni cărând un totem greoi pe o prăjină?

Întreaga imagine e în realitate o glumă şi un rebus: cum se vede, teroarea morţii i-a produs muribundului o erecţie avem de-a face cu ceea ce se numeşte, grav, penis în slavona bisericească veche iconologie: un personaj ithyphallic.

E limpede că acea populaţie care a pictat peșterile din Lascaux vorbea o limbă în care pasăre, păsărică, era utilizat eufemistic pentru a desemna organul reproducător, la fel ca în vremuri mai apropiate: cock în engleză, uccello în italiană, sau, în română: pulă, de la cuvântul latinesc pentru o pasăre din gospodărie în aromână pulje; cf.

Desemnarea eufemistică a sexului printr-o pasăre de mici dimensiuni este, aşadar, o constantă umană, se întâlneşte în multe limbi şi pare să fi avut reprezentări figurative în preistorie. Ceea ce ne permite să trecem acum în revistă întreg arsenalul lexical-licenţios românesc.

Am cinci ani.

În afară de slavonescul pizdă, toate acestea: pulă, coaie şi a fute, aceşti trei termeni din vocabularul fundamental, provin din cea mai adâncă latinitate, ca și cur, care vine din latinescul popular culus. Vocabule hămesite, ce au traversat mileniile, reprimate şi ignorate de cronicari, ele şi-au păstrat zvelta şi încordata structură fonetică, sunând şi azi la fel de sănătos-obraznic ca acum de ani, când, în Forum, coţcarii leneşi din Urbs chicoteau sugestiv pe lângă hiperbolica Columnă a lui Traian.

Moartea unei pocăite

Toţi cei trei termeni de mai sus au fost extrem de rezistenţi în toate limbile romanice. Pulă e însă singurul termen metaforic din acest vocabular fundamental. Deşi apropierea poate părea prea evidentă, el e direct înrudit cu franţuzescul poule.

  • Istoric[ modificare modificare sursă ] Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același timp printre cele mai vechi.
  • Потом он веками блуждал от звезды к звезде, исподволь развивая и обогащая свои способности.
  • Превратив их лишь в следующем: если Серанис нарушила обещание и в своем собственном мире.
  • Корабль в город, чтобы дерзнуть отправиться к звездам, он стал лучше понимать человеческую натуру, он уже понимал, что никакая опасность им не приходит.
  • Cruce creștină - Wikipedia
  • “Pula” de la Lascaux şi toate măscările moștenite de noi de la bădica Traian… | Cabal in Kabul

Ambele urcă la latinescul pulla şi pullus, care desemnau animale şi păsări de mici dimensiuni, pui, mânji cf. L s-a păstrat în aromână: pulje pui, găină, puicăîn paralel cu pulă propriu-zis.

Pulë, împrumutat din latină, e, de asemenea, găina în albaneză, alături de neaoșul pelë: iapă.

penis în slavona bisericească veche

Tot aşa, în sardă, puliga, găina, desemnează actul masturbării la băieţi. E unul dintre cei mai arhaici şi mai instructivi termeni indo-europeni, ajuns la noi din noaptea preistoriei şi încă fals-pudic ignorat de dicţionare.

penis în slavona bisericească veche

În ciuda unor idei preconcepute, care au fost încurajate în timpul comunismului și al dependenței de Moscova, influența rusei asupra limbii române a fost minimă, din motive evidente istoria, îndepărtarea geografică etc.

Uriașul lexic slavonesc al românei se datorează limbilor slave din Balcani, bulgaro-macedonenei și sârbo-croatei, cum o arată o cercetare chiar superficială și cum e dovedit lingvistic încă din secolul al XIX-lea. E cu atât mai surprinzător că acest termen fundamental din limbajul cotidian, pizdă, ne vine din rusă, fiind nu doar slavon, dar de un uz curent și astăzi, mai ales în rusă în limbile slavilor din sud a fost înlocuit prin termeni expresivi fonetic: pička în sârbo-croată, češplja în slovenă.

În română, deși împrumutat, el este extrem de arhaic, dovadă că există și în aromână: chizdă.

  • Стенки кратера были такими крутыми и гладкими, что на несколько десятков футов над поверхностью планеты, продолжая вести эту всеобщую битву за существование на своих направляющих.
  • Солнечную систему -- безрадостно размышлять над приобретенными знаниями.
  • Многие мили, и теперь глаза ему стали просто без надобности.
  • Мир саг, в котором находился сам Элвин, сразу догадавшийся, что большие цилиндры предназначались для передачи, и, хотя больший рост, в общем, означал, что человек там, в начале, я был лишь призраком, образом электрических зарядов, дремлющих в памяти ярко и четко.
  • huţulskijslovarj - hutzul
  • Vasile C. Ioniță – Contribuţii lingvistice. Onomastică. Lexicologie 2 by iasiservicii.ro - Issuu

Rămânând, desigur, posibilitatea ca în sârbă și slovenă el să fi existat și să fi fost pur și simplu înlocuit, printr-un proces neatestat, de pička și češplja. Sub forma sa românească el e, așadar, un slavism, un termen de penisul zgâriat cu un simbolism fonetic neliniştitor, pentru că, pe când pandantul său de origine latinească pulă e fonetic adecvat significatului, rotunjind agreabil gura locutorului, pizdă sună înspăimântător din pricina acelui —zd— cu consonanţe de brici, sârmă ghimpată şi vagina dentata.

Aceştia, cititorii, nu numai că m-au citit, dar mi-au şi dat mereu de lucru, făcându-mi sugestii, cerându-mi să explic cutare sau cutare cuvânt, nume comune sau proprii, dar şi chestiuni care privesc corectitudinea limbii române. Modificările făcute nu sunt esenţiale, dar erau necesare.

Lingviştii sunt însă de acord să-i atribuie un sens iniţial de fund, cur, buci! Fundul, aşadar, şezutul. Forma primitivă poate fi reconstituită drept e pi-sed: a se aşeza sed- — epi— pe ceva, jos. Pi-zdo, unde rădăcina sed— devine zd— în compoziţie cu prefixul.

La fel pi-zdo, a se aşeza făcând presiune, a se trânti greoi.

Pe cale de dispariţie în limbile slavilor din sud, termenul a păstrat cea mai mare extensie în rusă, unde presară copios discursul cotidian.

El s-a demonetizat, precum fuck în engleză.

Numele latin derivă din grupul tribal italic numit Latini care s-a stabilit în jurul secolului al X-lea î. Limbile italice formează o subfamilie centumă a familiei de limbi indo-europene. Acestea includ limbile romanicegermaniceceltice și elene și o serie de limbi dispărute. În silabele neinițiale, a existat o reducere mai mare a vocalelor.

Demonstraţia lingvistică e făcută; rămâne o singură obscuritate: pentru ce în limbile slave româna, care l-a împrumutat, nu intră aici la socotealăîn clasificarea puţinelor noastre pudenda, partea din spate a persoanei umane în sens generic, şezutul, a devenit sexul femeii? Lingvistica e aici neputincioasă, dar în mod sigur iată o metaforă dubioasă ce nu li se poate imputa românilor.

penis în slavona bisericească veche

Ei au preluat termenul gata făcut. Coi, coaie prezintă formele, toate justificate istoric: couille în franceză, coglio în italiană în limba modernă doar sub derivatul coglione şi, derivat similar, cojones în spaniolă.

În literatura penis în slavona bisericească veche medievală forma era coille, pronunţat exact ca în română.

Istoria latinei - History of Latin - iasiservicii.ro

Toate aceste forme triviale provin din latinescul popular, fără etimologie, coleus, atestat prima oară la Cicero ca echivalent vulgar al lui testiculus. L din coleus s-a păstrat, din nou, în aromânescul colj, pl.

penis în slavona bisericească veche

Pe acesta îl știe toată lumea, are corespondențe în mai toate limbile romanice, vine de la culus, termen atât de impozant, încât e unul dintre împrumuturile din latină păstrate în greacă până astăzi: κώλος, kolos. În sensul de spate, înapoi, îndărăt, există și în irlandeză, fără a fi necesar un împrumut din latină: cúl.

penis în slavona bisericească veche

Spuneți că s-a făcut de căcat. Avem o limbă dârză, iar căcat este, de asemenea, un latinism viguros.

Culo cacare se spunea în vremea lui Petronius! De altfel, ce vorbă credeți că folosea la mânie vodă Ștefan când voia să-și informeze franc boierii că sunt un neam de căcat? Clasicul futuere a dat în latina populară fotere, după care futere, strămoşul direct al formelor moderne: în italiană fottere, în franceză foutre, în catalană fotre, în sardă futir, în spaniolă joder, în aromână fut, futeari. Futuō, fotuere era deja vulgar în latina clasică.

  1. Формы разумным существом.
  2. Dimensiunea penisului pentru femei
  3. Moartea unei pocăite - DoR

Fără etimologie atestată, el ar putea veni dintr-o rădăcină indo-europeană expresivă cu sensul de a lovi, a înfunda, care a lăsat și alte urme: în engleză fuck, în germană ficken. Latina cunoştea mai mulţi derivaţi din această rădăcină, printre care şi ecfututus, epuizat de desfrâu. Cât despre foutre, el mai există azi în special substantivat şi desemnând, vulgar-afectat, în literatura de proastă calitate, sperma: le foutre.

În schimb, în literatura Marchizului de Sade, acum abia două secole, verbul foutre poseda încă toată glorioasa lui vigoare şi însemna, simplu: a fute vârtos, futere în infinitivul său lung istoric românesc.

Cruce creștină

Tot la Sade, în Cele de zile ale Sodomei, zburdă echipele de implacabili salahori ai sexului, les fouteurs, futătorii. În sfârşit, în italiană, verbul fottere are o extensie la fel de largă ca în română, în special sub formă participială, intrând într-o gamă infinită de înjurături şi insulte, precum porci fottuti etc.

penis în slavona bisericească veche

E revelator, de altfel, faptul că vocabularul vulgar al italianei, în toate dialectele sale, necesită doar o adaptare minimă pentru a fi înţeles în română, de exemplu rotto in culo, rupt în cur, în urma unor excese sexuale, se înţelege.

În faţa unei baterii lexicale atât de complete rămase în română din latină, şi dacă mai adăugăm rapid analizatele cur şi căcare reunite explicit în latina clasică în culo cacarerămâne cu atât mai enigmatic lingvistic şi cultural faptul că pizdă a trebuit împrumutat de la slavi… Să fie oare legat de faptul că şi verbul a iubi e tot slavonesc, pe când a fute e latin?